4 3 2 1 si ! Moartea tovarasului Lazarescu

Secventa 1

17 . august .1916
Exterior -peron gara- zi Genericul se deruleaza pe „Desteapta-te romane”

Un bebelus aflat intr-un cosulet este gasit de un feroviar pe o banca a peronului din gara Obor .
In timp ce barbatul care l-a gasit il priveste, un tren intra in gara.

Se aud trenurile cu aburi. Forfota si anuntul ca a sosit trenul.
Ambianta de gara de epoca

Interior – camera de orfelinat- amiaza

Bebelusul este adus la orfelinat unde primeste ingrijire.

Se aude scancetul acestuia , alti copii si ambianta .
Se aude si ambianta de strada.

Exterior-strada intersectie- dimineata

Afara vizavi de orfelinat un baiat la colt de strada vinde ziare, acesta agita ziarul Timpul.
Se aude ambianta de stada.

BAIATUL: Ziarul Timpul! Ultimele noutati ! România intră în război ! Luati Timpul!

UN DOMN : Da-mi unu .

Un domn cumpara ziarul.
BAIATUL: Ziarul Tipul! Ultimele noutati !
Secventa 2
Iarna 1928
Interior- aceeasi camera de orfelinat –zi.

Lazarescu copil priveste pe fereastra orfelinatului, care se afla langa gara. Acesta priveste cum trec trenurile prin gara.
Vin niste copii din orfelinat sa il batjocoreasca.
Se aud trenurile in departare si caini care latra.
Se aude ambianta, copii care tipa si rad in alta camera.

COPIL 1: Iar stai ma si te uiti ca prostu’ in gol?!
(copii rad)
Lazarescu se intorce la copii.

COPIL 2: Ce te holdezi la mine ma!
Copii tocmai incep sa-l impinga cand intra asistenta insotita de un domn solid.

ASISTENTA: Lasati-l in pace ! Acesta este .
Donul solid il priveste pe Lazarescu.
ASISTENTA: Acesta este domnul Zamfirescu, dansu’ are o carciuma in gara si s-a oferit sa te ia in ucenicie…nu-i grozav!
Lazarescu il priveste curios pe domnul Zamfirescu.
ZAMFIRESCU : Buna ! cum te cheama?
Lazarescu ramane tacut.
ASISTENTA: Haide zi cum te cheama !… E rusinos .
Asistenta zambeste catre Zamfirescu.
Lazarescu se intorce catre geam, privind gara , zambeste.
Secventa 3
8 noiembrie 1942
Interior –carciuma- zi
Lazarescu , matur, in spatele tejghelei serveste un offiter, si asculta cu mult interes povestile sale. Prin vitrina se vad 2 oameni care se grabesc sa prinda trenul si cum trec cativa soldati.
La radio se aud stiri sau muzica foarte incet.
Se aud trenurile , cei 2 oameni agitati si anunturile personalului feroviar.

OFITER: Pai ce sa mai zic ? Am fost speriat de moarte la Stalingrad , sunt fericit ca am scapat intreg, am fost demobilizat. M-am saturat de calatorii din astea.
LAZARESCU: Cand eram mic voiam si eu sa calatoresc, dar de’! Cum iti e norocu’.

La radio incep stirile. Lazarescu da mai tare.

RADIO: Trupele anglo-americane au debarcat in Africa de nord.
Ofiterul asculta dezgustat. Alti trei soldati care pana atunci erau forte prinsi in discutuiile lor si veseli tac, ascultand si ei stirea.

Intra sotia lui Lazarescu in incapere, vine din spatele casei.
SOTIA: Dragule ! Bianca a spus primul ei cuvant ! A zis mama!
Lazarescu ra^de si o pupa.

Intra in carciuma un barbat in uniforma cu o scrisoare in mana, se apropie de tejghea.
Lazarescu iese schiopatand de dupa tejghea in intampinare.
MESAGERUL: Doamna Mioara Lazarescu?
SOTIA: Da? …Eu sunt.

Sotia priveste ingrozita.
MESAGERUL: Condoleantele mele!
Sotia incepe sa planga , Lazarescu o ia in brate .
SOTIA: Nu ! nu e cinstit!
Mesagerul intinde scrisoarea si o ia Lazarescu.
MESAGERUL: Fratele dumneavoastra a fost un soldat pe cinste doamna! Si-a slujit ….si-a slujit cu loialitate tara!
SOTIA: Nu e cinstit! Era asa tanar , nici familie nu apucase sa-si …. ( devine neinteligibila)
Mesagerul devine descurajat , nemaistiind ce sa-i spuna sotiei care plange zgomotos.

Secventa 4
7 aprilie 1965
Exterior- peron gara- dupa-amiaza
Lazarescu , sta pe o banca ,pe peron , fumand o tigara. Langa el se aseaza un domn si se apuca sa citesca ziarul.
Lazarescu priveste oamenii care urca in tren. Apoi trage cu ochiul in ziarul vecinului.
In ziar scrie mare „Romania Libera” / „ Nicolae Ceausescu este ales prim secretar al PCR”
Se aude locomotiva , oamenii, ambiata de gara, caini latrand.

Vine Bianca, fata lui Lazarescu, catre banca pe care sta tatal ei. Intre timp domnul a plecat. Pe peron mai sunt cativa oameni.

BIANCA: Te-am cautat peste tot!
LAZARESCU: Buna. (zambeste)
BIANCA: Vezi ca ti-am lasat mancarea pe aragaz, s-o bagi la frigider dupa ce manci.
LAZARESCU: Unde pleci?
BIANCA: Am treaba, hai ca am intarziat deja!
LAZARESCU: Iar te duci sa te vezi cu ala?
BIANCA: Nu incepe iar!
Lumea incepe sa se intorca , uitandu-se pe furis la ei.
LAZARESCU: De ce nu-ti cauti si tu un baiat harnic de treaba…
BIANCA: Am plecat . Pa!
Bianca se indeparteaza.

Lazarescu se ridica si incepe sa merga dupa ea, schiopatand.
LARESCU: … sa incepi o famile. NU e bun de nimic …ma auzi!
BIANCA: Nu e drept ce spui! Mama n-ar fi judecat asa, nici nu-l cunosti.

Lazarescu se opreste din mers si ramane pe ganduri.
LAZARESCU: Dar mama nu mai e, eu trebuie sa….
Bianca e deja departe.

Secventa 5
Interior – carciuma si spital- seara
5 iunie 1973

Barbatii din carciuma si Lazarescu s-au adunat in jurul televizorului si se uita la reluara meciului lui Ilie Năstase de la Rolland Garros, band mastica. Atmosfera este vesela, barbatii aclama si chiuie.

In acelasi timp la spital medicii incearca sa o resusciteze pe Bianca.
MEDIC 1: 4, 3, 2, 1 si!
ASITENTA: Nimic.
MEDIC 2: Din nou!
Se stinge lumina in sala de urgente. Se aud nenumarate injuraturi la adresa PCR-ului.
La carciuma suna telefonul in camera din spate, Lazarescu se duce sa raspunda.
LAZARESCU:Alo!
ANA:Alo…domnul Lazarescu?
LAZARESCU:Da.
ANA: Buna seara , ma scuzati ca va deranjez….ma numesc Ana si sunt o pretena da’ Biancai.
LAZARESCU: DA?! Pai ce mai face Bianca! De cand n-am mai vorbit cu ea, cred ca….of cum au trecut…
ANA: Domnule Lazarescu, problema e ca….eu v-am sunat ca sa va spun…ca Bianca a murit.
Lazarescu e socat. Se aud barbatii care uitandu-se la meci striga de bucurie.

LAZARESCU: Poftim! E vreun fel de gluma proasta!
ANA: De ce sa mint ?!
LAZARESCU: RAZI de un om batran! De unde ai numarul!
ANA: NU domle! V-am sunat pen ca vrea sa fie ingropata langa mama ei!
Se face liniste apoi Ana continua.

ANA: M-am gandit ca ati vrea sa veniti la inmormantare.
Lazarescu pune mana la ochi .
LAZARESCU: Cum a murit?
ANA: A incercat sa faca avort…stiti…nnnu…

Secventa 5
Interior –carciuma- noapte
Toamna 1981
Lazarescu , mai carunt, doarme pe o masa cu sticla de bautura langa el si poza de familie in mana. El cu Mioara si Bianca fetita.
In caciuma mai sunt doi barbati ,30-40, care strang si se pregatesc sa inchida, actualul sef , Mihai zis Mishu, al carciumei si ajutorul sau.
Se audzgomote de pasi, mese si scaune trase, pahare lovite si caini care latra in indepartare.
UN CLIENT: La revedere Mishuuuule !
AL DOILEA CLIENT: Pa sefu’! Mai venim si maine ca am auzit ca ne dai peste ca la Atenee Palace.
MISU: Pa baieti!
Cei doi clienti pleaca razand si insotiti de un al treilea barbat .Ies din carciuma cantand imnul si clatinandu-se.
MISU: Pa!

AJUTORUL: Ma bucur ca au plecat fara sa mai strice ceva.
Misu se apropie de Lazarescu si incearca sa-l scoale.
Lazarescu e buimac si vrea sa doarma.
MISU: Haide domnule Lazarescu, e timpu’ sa va duceti acasa.
LAZARESCU: Ce vorbesti SUNT acasa!
MISU: Haideti , ca nu mai e , stiti si dumneavoastra. Hadeti ca va duc pana acasa…ca e aproape.
LAZARESCU: Ia mana de pe mine!
MISU: Da termina batrane ca si rabdarea mea are limite!
LAZARESCU: DUPA CATE…
MISU: De doi ani stai si te imbeti , imi promiti ca-mi dai banii cand vine pensia dar eu n-am primit nici un sfatz!
LAZARESCU: NU TI-E RUSINE! Sa-mi vorbesti asa!

Intervine si ajutorul pentru a mai calma spiritele.
AJUTORUL: Suntem cu totii obositi, haide ca vrem si noi sa inchidem.
Ajutorul il scoate afara din carciuma ca sa-l duca acasa.
Secventa 6
Interior –carciuma-zi
20 decembrie 1989
Carciuma este complet goala iar Lazarescu este sub masa din nou beat .
In carciuma intra un baiat , se uita prin jur, apoi vede niste paine de pe o masa alaturata lui Lazarescu. Cand ajunge la masa ia o bucata de paine .

La televizor este difuzat discursul lui Ceausescu: „evenimentele de la Timişoara sunt opera unor huligani, a fortiliilor imperialiste şi antinaţionale”.

Baitatul il obersva pe Lazarescu intins pe jos si inlemneste apoi se apropie curios. Dupa ce s-a consvins ca nu mai misca ii ia portofelul din buzunar si se uita in el.
BAIATUL: Ha ! Ha ! Ce nume are asta!
Apoi arunca portofelul gol il descalta de bocancii de piele si fuge cu ei.

Secventa 7
22.decembrie.1989
Exterior-Universitate- zi

Acelasi baiat fuge pe bulevard agitand stagul Romaniei cu stema smulsa, strigand:Ole! Ole ! Ceausescu nu mai e !

Sunt tancuri si multa lume care striga:” Ole! Ole ! Ceausescu nu mai e !” si incep sa cante „Desteaptate romane”.
Cativa reporteri fotografiaza evenimentele si pe spatele unui din ei scrie PariMach.
Filmul se termina cu celebrul cadru de la televizor in care Dinescu spune”Am invins”. Imnul continua pe genericul de sfarsit.

Advertisements